Minți?!

Fiecare dintre noi a mințit măcar odată in viață. Fie din neştiință sau cu intenție, porumbelul ne-a ieşit din gură fluturându-şi aripile spre deliciul nostru şi spre necazul celor din jurul nostru. Dar hai să lămurim ce este de fapt minciuna, ocazie cu care, să dăm timpul inapoi in încercarea de a afla când şi sub ce formă a venit ea pe pământ. Din câte ştiu, prima minciună a luat naştere in Grădina Edenului, atunci când Adam a mâncat din pomul cumpaşterii. Adică a mâncat un măr. Implicațiile gestului şi a faptului in sine, le cunoaştem sau ar trebui să le cunoaştem. De atunci, minciuna a devenit  in foarte scurt timp reflex in viața oamenilor, făcând parte integrantă din racilele vremilor, suferind upgrade-uri in timp. Aceast neadevăr sau fantezie derutantă şi-a ocupat de indata locul in societate, in viața de zi-cu-zi a oamenilor si a intrat fulgerător in politică unde este pomenită cu mâna pe Biblie! Da, se pare că in politică minciunile țin loc de hrană sau apă şi sunt le sunt inoculate oamenilor de rând, pe bani grei. Promisiunile deşarte si dezinformările, umplu eterul zgâriindu-ne ego-ul pentru că nimănui nu-i place să fie mințit.  Infractorii, scriu o declarație a faptelor de câteva ori la sediul poliției pentru ca cei indreptățiți cu cercetările,să poată extrage prețiosul adevăr din multele minciuni aşternute pe coala A4. Pescarii şi vânătorii mint. Aceştia, fiind chiar renumiți în domeniu, fapt ce a dat naştere şi multor bancuri pe seama lor. Chiar şi la Sfânta Spovedanie popa ne intreabă (retoric) :ai mințit? La care noi, spăşiti, cu capul sub patrafirul popii, rostim cu vocea tremurândă ținând două degete de la o mână incrucişate: nu! Ptiu, Necuratule! S-au clădit imperii financiare bazate pe minciună. Au fost omorâți oameni din cauza unei minciuni dar, nimeni nu se lecuieşte! Minciuna e minciună şi gata!                                                                                                 In incheiere, vă spun o poveste adevărată despre cel mai mare mincinos al tuturor timpurilor, care a trăit pe meleagurile Tării Făgăraşului, pe numele lui de scenă: Drugoci. Era in Postul Sfintelor Paşti, in vremea Comuniştilor şi Drugoci, de loc din oraşul Victoria-jud. Braşov, se intorcea de la combinat spre casă. Fusese la schimbul III şi obosit, işi târa paşii spre casă. Afară era incă frig, aşa că îşi trăsese gulerul din blană de oaie a şubei grele şi incovoiat grăbi pasul. La un moment dat, s-a întâlnit cu preotul satului Ucea care a venit până in Victoria la cei câțiva enoriaşi ( la acea vreme, in Victoria nu exista biserică) pentru împărtăşanie. La vederea lui Drugoci, fața popii s-a luminat de parcă ar fi avut o revelație şi zâmbind larg, il,salută pe om spunându-i: Drugoci, te rog să mă minți şi pe mine, să imi meargă bine toată ziua! Toată lumea îl ştia pe Drugoci, de la copiii de grădiniță, până la băbăciunile mumificate ale regiunii, toți auziseră de el. Drugoci, vizibil stânjenit de rugămintea popii, i-a spus: părinte, mă grăbesc acasă, am ieşit de la combinat şi am auzit că au adus peşte la magazin şi vreau să cumpăr, mâine este dezlegare… Popa incăpățânat ca un catâr, insistă: te rog eu, frumos, minte-mă cu ceva, cu ce vrei tu! Drugoci, reluă: părinte, cu altă ocazie, acum mă grăbesc să cumpăr şi eu câțiva peşti şi oricum mă aşteaptă nevasta cu masa pusă! După câteva minute bune de parlamentări, popa se dădu induplecat in ideea că data viitoare, Drugoci, îi va trage o minciună pe cinste. Dar intre timp, ce se gândi? Ce-ar fi să tragă şi el fuga la magazin să ia peşte că, tot era in zonă. Odată ajuns la alimentara, incă din uşă strigă cu voce puternică: vreau 3 merlucii! Vânzătoarea căscă gura maaaaare şi holbă ochii la popă ca la o apariție ozn, după care intrebă: ce peşte, ce merlucii?!  Apropiindu-se de tejgheaua cu cântar, repetă: fato, ți-am spus că vreau 3 merlucii din ăi congelați, că m-am intâlnit cu Drugoci şi mi-a zis că tocmai ai primit marfă! Vânzătoarea s-a pus pe un râs sănătos şi puternic incât popa s-a albit la față crezând că Beelzebub i-a apărut in cale. Femeia râdea in continuare, incât sânii mari şi pietroşi, aproape îi ieşiră de sub pull-overul cu decolteu iar intr-un moment de respiro, intre două porții de sughiț, apucă să spună: părinte, noi nu am mai avut peşte in magazin de când a fost inființat orasul Victoria! Ce tare te-a mai mințit Drugoci! Şi se puse iaraşi pe răs. Popa vizibil iritat, că s-a adunat lume ca la al XII-lea Congres, a tulit-o pe usă fluturându-şi sutana blestemând.